palavre
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Ultimele subiecte
» PSORIAZIS
Vin Oct 30, 2015 9:20 pm Scris de Admin

» Cele 7 rugi din „Tatal Nostru”
Mar Aug 27, 2013 7:35 pm Scris de Admin

» Chakrele si activarea lor Purificarea si Echilibrarea CHAKRELOR
Mar Aug 27, 2013 7:28 pm Scris de Admin

» VINDECATORI DIN MANASTIRI
Mar Aug 27, 2013 7:24 pm Scris de Admin

» Zece secrete ale longevitatii despre care nu va vorbeste medicul
Mar Aug 27, 2013 7:17 pm Scris de Admin

» METODE DE PURIFICARE A ORGANISMULUI si cateva leacuri de sezon
Mar Aug 27, 2013 7:15 pm Scris de Admin

» Cel mai ieftin remediu natural pentru cancer şi bolile infecţioase
Vin Noi 16, 2012 8:49 pm Scris de Admin

» Obezitate
Vin Oct 26, 2012 3:49 am Scris de Admin

» Orzul - o planta miraculoasa
Joi Sept 27, 2012 9:00 pm Scris de Admin

Forum
Join turbo's empire
STIRI, VEDETE, SANATATE, Top66 Statistici Intercer 2.0 - Mai aproape de cer
Conectare

Mi-am uitat parola

TRAFIC

POVESTEA LUI YIN SI YANG

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

POVESTEA LUI YIN SI YANG

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Iun 01, 2010 9:36 pm

Niciodata nu am inteles de ce n-am
fost trasnit cand au fost trasniti bunicii mei langa mine, am fost mereu
spectatorul sfarsiturilor… Vazusem pan la 19 ani mai mult decat mi-ar
duce constiinta dar sufletul meu era plin de iubire…

Privesc amintirile mele acuma si-mi dau seama ce gol sunt,
fara nici un scop in viata, fara nici o atractie fata de viata, singura
mea dorinta era sa traiesc pentru ea… Ii respiram aerul, parfumul, ii
miroseam hainele, tot ce primeam de la ea… Avea un miros divin. Am
crezut pentru o clipa ca viata mea are un scop iar scopul mereu era sa
fac bine persoanei de alaturi…

Imi dau seama ca am trecut peste aceasta dorinta… A pus
stapinire totala peste mine iubirea, mi-a inundat fiecare vena si artera
ca un parfum scump aruncat cu tona in canalele dintr-un oras imputit,
totu dintr-o data era cu un sens, viata, totu…

Am sperat ca niciodata sa nu-i dau drumul, mereu sa fiu in
preajma ei… Ea era singura persoana care mi se parea interesanta,
desteapta, naiva, scumpa… Ea avea inima mea intr-un cufar… Niciodata
n-am inteles ce s-a intamplat…

Am iubit pentru ca am crezut ca s-a meritat, am crezut ca
mereu v-om trece cu bine peste toate… Am crezut ca totu va fii bine
pentru ca ne iubim si asta conteaza, iubirea adevarata… Nimeni nu a fost
de accord cu iubirea asta, familia mea ma mai incuraja… Intr-un final
ea era descurajata din toate partile… Nici un prieten nu i-a spus
vre-odata ca esti norocoasa sa ai un baiat care sa te iubeasca ca Yin…


Ea a fost tot ce mi-am dorit, mereu am incercat sa
invelesc aceasta dorinta intr-un cearceaf argintiu misterios… Uneori
aveam senzatia ca ea e superficiala alte ori ca nu are dispozitia de
mine, nu am inteles asta niciodata, nu i-am inteles pe curvari, nu i-am
inteles pentru ca nu vedeam motive sa iti inseli prietena, persoana care
iti spune ca te iubeste…
Am fost la
un moment dat Yin si Yang, eram precum + si - … Aveam amandoi senzatia
ca suntem unu pentru celalat… Totu a mers bine… Ne certam din abureli
dar ne impacam si mai repede decat ne lua sa ne certam…


Se schimbase mult pe parcursu aventurii noastre… Eu
eram Yin… Iar Yang incepea sa ia trasaturile Yin-lui… Incepea sa cada in
pacatul lui, sa devina sumbru si inchis precum Yin-u…


Niciodata nu am inteles de ce si cum am reusit sa-i
murdaresc sufletul ei… I-am facut mult rau, incat regret intalnirea
noastra… Nu a invatat nimica de la Yin… Toate secretele vietii pe care
Yin le vedea Yang nu le intelegea, a inteles doar noaptea, durerea si
tristetea, dar nu frumusetile adevarate...

Ca un vant ce imi sufla in fata, simteam cum fiecare lichid
din mine traieste… Simteam cum fiecare sarut al ei ma incalzea, ma
faceam sa ma simt mai puternic… Imi ofera o protectie, simteam cum totu
se misca conform planului nostru… Aveam impresia ca sunt in al 9-lea
cer... Imi pierdusem controlul... Devenisem o arma, eram condus de
sentimente si nu de ganduri... Fiecare moment petrecut cu ea era precum
as inghiti un strop de ambrozie... Eram drogat de ambrozie... Doream sa
stau o vesnicie cu ea, eram pregatit sa infrunt calaretii apocalipsei
pentru ea, eram pregatit sa-mi vand sufletul diavolului numa sa-i fie ei
bine...
Fiecare firbra din
mine, fiecare celula, ii plange plecarea ei de langa mine... Ce penibil
sunt...
Totu se schimbase.
Pentru ea devenea monotoana viata cu mine, nu aveam ce sa ii ofer nou,
nu am avut posibilitati materiale (iar uneori nici cele fizice, precum o
plimbare in parc in padure cand dorea ea, eram extenuat complet)...
mereu cand ieseam in oras, ea imi cumpara mereu, avea grija de mine si
nu era materialista! Niciodata nu mi-a reprosat un lucru... Eu eram ca o
bomba nucleara cand nu vroia sa vina la mine, ne certam si ne
desparteam mereu pe tema asta, mereu isi alegea prietenii inaintea
mea... Eram pe locul doi, eram o roata de rezerva... Eram disperat stiam
ca am sa o pierd, ea e elementul aerului...

Stiind cu ce zeitate vorbesc, niciodata n-am incercat sa o
schimb, ci sa-i arat campiile vaste in care poate sa bata, in care poate
face apa sa vibreze, in care nici un sunet nu se auzea...


Ea a fost alaturi de mine in unele clipe foarte grele
din viata mea si m-a sprijinit mereu, imi crestea inima cand o vedeam...
Aveam impresia ca asa va fii tot timpu ca suntem unu pentru altul...


Cand esti condus de sentimente esti in voia destinului
pentru ca nu te gandesti cum sa schimbi destinul... Tot ce doresti sunt
clipele pretioase de dovezi ale iubirii... Niciodata n-am sa mai cer un
gram de iubire pentru ca tot ce voi primi vor fii doar minciuni pe o
tava de aur...
Intr-un
final ea-mi spune ca nu mai suporta sa se certe cu mine ca eu nu vreau
sa o accept cum e si ea spunea ca nu ne potrivim... (Eu ii spuneam mereu
asa, dar ii spuneam in sensu ca suntem opusi ceea ce ne face sa ne
atragem, ne schimbam pentru binele amandurora... Asta-i iubirea nu?)
Credeam ca telul nostru e comun iar locul unde dorim sa ajungem e
acelasi...
Cand am auzit
cuvintele acestea rostite de ea... Ma luase pe sira spinarii frisoane si
furnicaturi, m-am pus pe spate in pat, ea ma strangea in brate si
plangea, Atunci am avut impresia pentru prima oara ca am corpul prea
greu... Ca e ca o haina facuta din fier... simteam lantul care
incatuseaza sufletul, trupul, pentru prima data, simteam cum sufletul
vrea sa plece... Amutisem...
Intr-un
final ne reimpacasem, ma consolase mama si-mi spunea ca numa timpu are
voie sa raspunda problemelor astora... Intelesesem foarte bine, astea
erau gandurile mele de mai mult dar le uitasem... Am pus mana pe telefon
am sunat de urgenta si i-am spus ca ea e fata care nu vreau sa plece
din viata mea...
Viata a
continuat, iar noi doi eram inca impreuna... Vantul trecuse pentru noi
doi... Iar noi ajunsesem intr-un final dupa un sir mare de profetii...
Ajunsesem in acelasi loc... De data asta a fost un razboi intre doua
armate, ea era Yang, iar eu Yin... Ea avea ostasi, calareti si arcasi,
eu aveam doar vointa sa continuam impreuna...

Intr-un final dupa o lupta crancena... Am ajuns la sufletul
ei... Dar ea mi-a spus : “Uitama, resemneazate cu gandul ca nu mai
suntem impreuna, nu fa nici o prostie viata e prea frumoasa si nu ai
dreptul sa faci ceva ca sa o alungi...”. Pentru ea, ramasese doar mila
in ochi ei... Einstein a spus: “O viata traita pentru altcineva e o
viata ce merita traita”. Ce e Yin fara Yang? Ce e "+" fara "-"? "*" fara
":" ? Nimica... Doar iluzii... Prefer sa fii murit de 100 de ori si sa
fiu torturat de Diavol insusi decat sa-mi spuna ea asa ceva...


Toate visele care am crezut ca le avem impreuna tot ce
am incercat sa cladim... Au prabusit altii... Eu sunt disperat in cazuri
asemanatoare, luciditatea mea dispare... I-am zis lucruri urate pe care
n-am crezut ca o sa le spun vreodata unei persoane asa de scumpa ca
ea... Dar mi-am cerut scuze pentru fiecare cuvant si incercam sa ii
explic ca sunt vorbe spuse in disperare... Ea nu mai vrea... Eu tot ce
am ramas acum e Yin... Yang al meu se consoleaza in bratele altuia...


Ma simt mintit, n-am crezut ca o persoana care iubeste
poate spune stop vreodata din cauza flecariilor... N-am inteles
niciodata vorba “nu a mai vrut ca a inteles ca nu iesea nimica din
relatia voastra”... Ma intreb ? Ce trebuia sa iasa vreodata? Iubirea nu e
destul pentru un om?
Ma simt
batjocurit, ma simt singur, am impresia ca imi putrezeste carnea pe mine
iar sufletul daca nu scapa cat de curand va putrezi odata cu carnea
mea...
Intr-un final sunt retras si scriu
dintr-un colt povestea iubirii mele, fata care a fost ceva in sufletul
meu, singura persoana care mi-a atins sufletul, singura care mi-a aratat
ca merita sa traim pentru ceva... Dar tot ea mi-a aratat la final ca nu
se merita sa traim daca nu ai pentru ce... Singurul lucru care nu m-a
lasat sa-mi iau viata a fost familia, sunt oameni care mai au nevoie de
mine, cu toate ca eu nu voi mai fii niciodata acelasi... Sunt doar un
invins... Sunt doar un las... Sunt doar un nimeni... Sunt doar un om cu o
gandire, dar nu voi mai fii niciodata cu un suflet...

Yin a fost intrebat odata de
Yang: " Daca as paraliza, ce ai face Yin?" , Yin suspina in sufletul lui
sa auda asa ceva si ii raspunde... : " As spera sa nu mor inaintea ta,
ca sa pot sa am grija de tine asa cum ti se cuvine". Yang nu l-a
crezut... Dar Yin mereu si-a dorit sa o imbratiseze de ziua pana
seara... A sperat sa o sarute o viata intreaga...
Realizez intr-un final ca tot ce s-a intamplat e vina
mea... Am fost prea obscur, prea obtuz sa inteleg uneori o fiinta
gingasa ca ea... Am fost badaran si copilaros cand ar fii trebuit sa fiu
numa pentru ea... Mereu ar fii trebuit sa raspund "Da" si niciodata
"Nu", niciodata nu a fost "Depinde", mereu a fost "depinde" pentru ca
Yin sa se creada stapan pe situatie... Niciodata nu poti controla
iubirea... Am facut lucruri pe care numa un ticalos le-ar face...
Intr-un final Yang a fost victima adevarata... Yin nu a vazut asta...

Am urcat dincolo de al 9-lea cer pe parcursul relatiei, dar cine
m-a luat de mana si mi-a dat drumu nu stia ca eu nu aveam aripi... Asa
am cazut eu 9 ceruri si sunt lovit de pamant... Sunt imprastiat si
mancat de viermi... Nu a existat vreo fericire mai mare pentru mine ca
ea... Dar acum...
Daca o clipa as putea
sa traiesc o vesnicie, ar fii clipa in care Yang m-a sarutat pe mine,
Yin-u ei... Timpul nu il pot da inapoi, sentimentele nu se pot
recastiga... Yin isi merita soarta pentru tot raul ce l-a creat... toata
distrugerea mai vasta ca noaptea si ziua pe care Yang nu a putut
ierta... Totu s-a-ntors inapoi in secundele astea... Intr-un final daca
un Dumnezeu ar exista... Pentru binele omeniri l-ar incuia pe Yin in
cele mai joase temnite ale Iadului... Dar Dumnezeu probabil ca il
pedepseste mai tare oferindui darul de a trai si ziua de maine...
Sa traiesc o viata cu constiinta neimpacata e mai
dureros ca o vesnica tortura in temnitele de foc si ghiata ale
Iadului... Intr-un final imi cer scuze pentru ce am facut si sunt
constient ca imi merit tortura mea pe pamant si in eter... Daca e un
Dumnezeu, doresc doar sa ii ofere lui Yang toata fericirea pe care o
merita si un alt Yin adevarat sa ii apara in fata ei... Nu o merit si
asta ma doare mai tare... Dumnezeu sa o ajute, eu nu o mai pot privi in
ochi dupa tot raul ce i l-am facut... Si acum tot ce pot face e sa o las
in pace sa-si continue viata, timpul nu este niciodata in favoarea
noastra si-mi pare rau ca a trecut totu intr-o secunda...





avatar
Admin
Admi
Admi

Mesaje : 898
Data de inscriere : 23/05/2010

http://palavre.expressforum.org

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum