palavre
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Ultimele subiecte
» PSORIAZIS
Vin Oct 30, 2015 9:20 pm Scris de Admin

» Cele 7 rugi din „Tatal Nostru”
Mar Aug 27, 2013 7:35 pm Scris de Admin

» Chakrele si activarea lor Purificarea si Echilibrarea CHAKRELOR
Mar Aug 27, 2013 7:28 pm Scris de Admin

» VINDECATORI DIN MANASTIRI
Mar Aug 27, 2013 7:24 pm Scris de Admin

» Zece secrete ale longevitatii despre care nu va vorbeste medicul
Mar Aug 27, 2013 7:17 pm Scris de Admin

» METODE DE PURIFICARE A ORGANISMULUI si cateva leacuri de sezon
Mar Aug 27, 2013 7:15 pm Scris de Admin

» Cel mai ieftin remediu natural pentru cancer şi bolile infecţioase
Vin Noi 16, 2012 8:49 pm Scris de Admin

» Obezitate
Vin Oct 26, 2012 3:49 am Scris de Admin

» Orzul - o planta miraculoasa
Joi Sept 27, 2012 9:00 pm Scris de Admin

Forum
Join turbo's empire
STIRI, VEDETE, SANATATE, Top66 Statistici Intercer 2.0 - Mai aproape de cer
Conectare

Mi-am uitat parola

TRAFIC

SEXUL, IUBIREA ŞI RUGĂCIUNEA: TREI ETAPE SPRE DIVIN

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

SEXUL, IUBIREA ŞI RUGĂCIUNEA: TREI ETAPE SPRE DIVIN

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Oct 07, 2010 7:25 pm

Aţi putea să ne vorbiţi despre semnificaţia spirituală a energiei sexuale? Cum putem ajunge să sublimăm şi să spiritualizăm activitatea sexuală? Putem face dragoste astfel încât aceasta să fie o meditaţie, încât aceasta să devină un salt spre stările superioare de conştiinţă ?


"Nu există energie sexuală ca atare. Energia este una şi aceeaşi pretutindeni. Centrul sexual este unul din locurile ei de trecere, unul din canalele sale de ieşire; în actul sexual o folosim într-un anumit mod determinat. Energia vitală este una singură, dar ea se poate manifesta în mai multe feluri diferite. Când ea devine biologică, este vorba de energie sexuală. In actul sexual nu facem altceva decât să folosim energia într-un fel specific. Nu se pune deci problema sublimării. Dacă imprimaţi energiei vitale o schimbare de direcţie, părăsiţi domeniul sexual. Dar nu are loc, în acest caz, nici o sublimare: are loc o transformare.
Prin centrul sexual trece curentul natural, curentul biologic al energiei vitale; în el energia îşi găseşte utilizarea ei inferioară. Inţelegeţi cuvântul "natural" prin aceea că fără sex viaţa nu ar fi fost posibilă, şi termenul de "utilizare inferioară" în sensul în care el formează baza, si nu punctul culminant. Când credeţi că sexul reprezintă totul, întreaga viaţă nu este decât un teren viran. Este ca şi cum am pune neîncetat noi baze, fără să construim niciodată casa căreia acestea îi sunt destinate.
Sexul nu reprezintă decât o posibilitate de transformare a energiei vitale. Din acest punct de vedere, totul este perfect. Dar când îl considerăm singurul lucru posibil, când el devine singura cale pentru energia vitală, atunci el este distructiv. Sexul este un mijloc, nu un scop. Şi mijloacele nu au nici un sens decât în măsura în care realizăm scopul în vederea căruia au fost concepute. Când folosim în mod greşit mijloacele, totul se prăbuşeşte. Dacă sexul devine centrul vieţii (şi aceasta este situaţia în zilele noastre), confundăm mijlocul cu scopul. Sexul furnizează baza biologică datorită căreia devine posibilă viaţa, datorită căreia ea se poate perpetua. El este un mijloc şi nu trebuie să devină un scop.
Imediat ce sexul devine un scop, dimensiunea spirituală dispare. Dacă, dimpotrivă, devine o meditaţie, atunci se îndreaptă în direcţia dimensiunii spirituale. El este folosit ca trambulină. Sublimarea nu are sens, deoarece energia ca atare nu este nici sexuală, nici spirituală. Ea este neutră, ea nu are nume. Numele ei provine de la spaţiul pe care îl traversează. Şi acesta nu desemnează energia în sine, ci forma luată de ea. Când vă referiţi la energia sexuală, prin aceasta înţelegeţi o energie care foloseşte canalul sexual, canalul biologic. Aceeaşi energie devine spirituală imediat ce se îndreaptă spre Divin. Energia în sine este neutră. Când se exprimă pe plan biologic, o numim sexuală. Când se exprimă pe plan afectiv, o numim iubire, ură, furie, când se exprimă prin intelect, ea se transformă în ştiinţă, în literatură. Când traversează corpul, o numim fizică. Când traversează spiritul, o numim mentală. Diferenţele nu provin din energia ca atare, ci din utilizarea pe care i-o dăm.
In consecinţă, este impropriu să vorbim de "sublimare a energiei sexuale". în caz de neutralizare a canalului sexual, energia devine pură. De fapt, energia este întotdeauna pură. Când ea se manifestă folosind poarta divină, ea devine spirituală, însă forma nu este nimic altceva decât o manifestare. Cuvântul "sublimare" se află la originea unor asocieri deplasate. Orice teorie a sublimării este o teorie a represiunii. Când folosiţi termenul de "sublimare sexuală", acesta vrea să exprime faptul că vă opuneţi activităţii sexuale. Insuşi cuvântul exprimă această condamnare.
Mă întrebaţi ce atitudine să adoptaţi faţă de sex. Orice acţiune directă este o formă de reprimare. Singurele metode valabile sunt indirecte, metode prin care nu vă ocupaţi absolut deloc de energia sexuală, ci mai degrabă încercaţi să deschideţi poarta care duce spre Divin. Odată deschisă, toate energiile converg spre ea. Energia sexuală este absorbită. Imediat ce există posibilitatea unei fericiri superioare, formele inferioare de fericire îşi pierd sensul. Nu este nevoie să le reprimaţi sau să luptaţi contra lor ele vor dispărea. Sexul nu este deci sublimat: este transcens.
Nici o acţiune negativă asupra energiei sexuale nu o poate transforma. Dimpotrivă, cu această ocazie veţi crea în voi un conflict distructiv. Luptând împotriva unei energii, luptaţi împotriva propriei voastre fiinţe. Şi din această luptă nu iese nimeni învingător. Uneori aveţi impresia unei victorii, alteori aveţi impresia că victoria a fost obţinută de pulsiunile sexuale. Uneori pulsiunile sexuale dispar şi credeţi că le controlaţi, alteori ele revin şi se manifestă, şi tot ceea ce aţi câştigat se reduce la zero. Nu putem câştiga o luptă dusă împotriva propriei energii.
Dacă energiile voastre sunt utilizate altfel, în sfere mai extatice, problema sexuală dispare. Şi nu pentru că energia ar fi fost sublimată; acest lucru nu s-a întâmplat datorită intervenţiei voastre. în realitate în voi s-a deschis o cale ce duce spre o mai mare beatitudine, iar energia voastră circulă în mod automat, spontan, în această direcţie. Dacă ţineţi în mână nişte pietricele şi găsiţi pe neaşteptate diamante, lăsaţi pietricelele să cadă, fără ca măcar să vă daţi seama, şi aceasta ca şi cum nici n-ar fi existat vreodată. Ele cad oarecum de la sine. Nici măcar nu vă aduceţi aminte că aţi renunţat la ele sau că le-aţi aruncat. Nu a avut loc nici o sublimare: o sursă de bucurie superioară a izvorât, şi celelalte (inferioare) au secat de la sine.
Procesul este atât de automat, atât de spontan, încât nici o acţiune pozitivă împotriva sexului nu este necesară. Orice acţiune întreprinsă împotriva unei energii este negativă. Acţiunea reală, pozitivă, nu are absolut nici o legătură cu sexul, ci cu meditaţia. Nici măcar nu vă daţi scama de dispariţia pulsiunii sexuale, energia fiind absorbită de ceea ce este nou.
Cuvântul "sublimare" este periculos, deoarece poartă în sine o nuanţă de antagonism, de conflict. Sexul trebuie luat drept ceea ce este: baza biologică a vieţii. Nu îi conferiţi un sens spiritual sau antispiritual. Inţelegeţi-i realitatea.
Dacă îl vedeţi ca pe o funcţie biologică, nici o problemă. Problema apare atunci când îi conferiţi un sens spiritual. Nu îi daţi nici un sens pe care nu îl are; nu creaţi în jurul său o problemă filozofică. Fiţi realişti. Nu întreprindeţi o acţiune în favoarea sau împotriva sexului. Acceptaţi-1 ca normal; nu luaţi faţă de el o poziţie anormală. La fel cum aveţi ochi şi mâini, tot astfel aveţi un sex. La fel cum nu vă va trece prin cap să vă revoltaţi contra faptului de a avea ochi şi mâini, tot astfel nu vă ridicaţi împotriva faptului că aveţi un sex. In acest fel, problema folosirii sexului devine lipsită de sens. Faptul de a crea o dihotomie în favoarea sau în detrimentul sexului nu are sens. Aveţi un sex: este un lucru cert. Existenţa voastră se datorează sexului, iar voi sunteţi programaţi astfel încât să puteţi da viaţă prin intermediul lui. Sunteţi o verigă într-un lanţ foarte lung. Corpul vostru fiind supus morţii, este programat pentru a crea un corp care să-1 înlocuiască.
Moartea este o certitudine. De unde şi imensa obsesie a sexului. Cum nu veţi rămâne la nesfârşit pe acest pământ, corpul vostru trebuie să fie înlocuit printr-un altul care să fie nou, care să fie o copie exactă. Dacă sexul are o atât de mare importanţă, este tocmai datorită faptului că natura întreagă pune accentul asupra lui, în caz contrar specia umană ar dispărea. Dacă ar fi depins de voinţă, nu ar mai fi existat nici un singur om pe pământ. Dacă suntem atât de obsedaţi de sex, dacă pulsiunea sexuală este atât de coercitivă, atât de puternică, este tocmai datorită faptului că întreaga natură este de partea lui. Fără sex viaţa nu poate exista.
Motivul pentru care problema sexuală este atât de importantă în cazul fiinţelor preocupate de aspectul spiritual provine din faptul că pulsiunea sexuală este atât de non-voluntară, atât de coercitivă, atât de naturală. Sexul este indicatorul care ne permite să verificăm dacă energia vitală a întâlnit divinul. Nu putem şti în mod direct dacă o persoană a atins Divinul: dacă este în posesia diamantelor. Ceea ce putem şti este dacă a aruncat pietricelele, în măsura în care acestea reprezintă tot ceea ce noi cunoaştem. Ajungem să ştim în mod direct dacă o persoană a transcens sexul, în măsura în care sexul este tot ceea ce noi cunoaştem. Pulsiunea sexuală este atât de dificil de dominat, atât de non-voluntară, forţa ei este atât de mare, încât ea nu poate fi transcendată decât dacă am atins Divinul. Astfel brachmacharya devine indicatorul ce permite să ştim dacă o persoană a atins Divinul. Dacă l-a atins, atunci sexul, în accepţiunea sa obişnuită, nu există pentru respectiva persoană. >•
Aceasta nu înseamnă că dacă renunţăm la sex atingem Divinul. Reciproca nu este valabilă. Cineva descoperă diamantele şi aruncă pietricelele pe care le avea în mână, dar nu şi invers. Se pot arunca pietricelele, dar aceasta nu însemnă că am realizat ceva superior.
In acest caz sunteţi într-o stare intermediară: cu un mental reprimat, dar nu depăşit. Pulsiunea sexuală se agită în voi şi crează un infern. Nu este o transcendenţă. Pulsiunea sexuală reprimată atrage după sine urâţenia, boala, nevroza, perversiunea.
Aşa zisa atitudine religioasă în problema sexului a creat o sexualitate pervertită, o cultură complet nevrozată din punct de vedere sexual. Sunt împotriva unei astfel de atitudini. Sexul are un rol biologic şi nu este nimic rău în acest rol. In consecinţă, nu îl combateţi, deoarece apare pericolul perversiunii. Iar atitudinele perverse nu reprezintă în nici un caz un progres, ci o cădere sub limita normalităţii, un pas făcut în direcţia nevrozei. Şi atunci când represiunea va deveni atât de puternică încât nu o veţi mai putea controla, se produce o explozie, iar această explozie vă va domina.
Voi sunteţi toate calităţile, toate posibilităţile umane. Sexualitatea normală este sănătoasă, acţiunea represivă este cea care o îmbolnăveşte. Vă este foarte uşor să mergeţi spre Divin plecând de la o sexualitate normală; ceea ce este greu şi într-un anumit fel imposibil, este să o faceţi cu un mental nevrozat. Trebuie să vă regăsiţi mai întâi sănătatea, să regăsiţi normalitatea. Apoi vine şi ziua în care sexul poate fi depăşit.
Ştiind toate aceste lucruri, ce este mai bine să facem? Să înţelegem ce este sexul! Faceţi dragoste perfect conştienţi! Iată secretul care ne deschidă o nouă uşă. Dacă faceţi dragoste în mod inconştient, sunteţi un instrument în mâinile evoluţiei biologice; dacă o faceţi în mod conştient, tocmai această conştiinţă este o meditaţie profundă.
Actul sexual este atât de involuntar, voinţa voastră este atât de puţin implicată în el, încât este dificil să-1 practicaţi în mod conştient -dificil, dar nu imposibil. Dacă puteţi fi conştienţi în timpul acestui act, nu va mai exista nici o altă acţiune din viaţă pe care să o realizaţi în mod inconştient. Nici o acţiune nefiind atât de profundă ca actul sexual.
Când putem rămâne conştienţi în timpul actului sexual, rămânem conştienţi până la moarte. Profunzimea actului sexual, este aceeaşi cu a morţii; cele două sunt simetrice. Atingeţi acelaşi punct prin ambele. Prin urmare, dacă ştiţi să rămâneţi conştienţi pe parcursul actului sexual, realizaţi un lucru extraordinar, de o valoare inestimabilă.
Astfel, transformaţi actul sexual într-o meditaţie. Nu luptaţi împotriva pulsiunii sexuale, nu o contracaraţi. Cultivaţi o atitudine binevoitoare, o atitudine de simpatie faţă de sex. Datorită lui realizaţi cel mai profund dialog cu natura.
* * De fapt, actul sexual nu este în realitate un dialog între un bărbat şi o femeie. Este un dialog între un bărbat şi natură, datorită unei femei, un dialog între o femeie şi natură, datorită unui bărbat. Timp de câteva momente vă aflaţi în curentul cosmic, în armonia celestă, în acord cu întregul, în acest fel bărbatul se întregeşte prin femeie şi femeia prin bărbat
Bărbatul nu este un întreg, nici femeia nu este. Ei sunt, şi unul şi celeălalt, o parte din întreg. Şi de fiecare dată când realizează unirea sexuală, ei sunt în armonie cu natura intimă a lucrurilor, cu Tao. Din această armonie se poate naşte o fiinţă biologică. Dacă sunteţi inconştienţi, nu există nici o altă posibilitate. Dacă, dimpotrivă, sunteţi conştienţi, actul poate sta la baza unei naşteri pentru voi înşivă, a unei naşteri spirituale. Prin el, renaşteţi.
Participând conştient la actul sexual, deveniţi martor al acestuia. In acest caz, transcendeţi sexul, deoarece poziţia de martor este eliberatoare. Constrângerea a dispărut; nu mai sunteţi un participant inconştient. Devenind spectator, transcendeţi actul. Ştiţi că nu sunteţi numai un corp fizic. Forţa martorului care este în voi a cunoscut ceva superior.
Acest "ceva superior" nu se poate cunoaşte decât în măsura în care vă îndreptaţi spre propriile voastre profunzimi. Nu este o întâlnire de suprafaţă. în cazul actului de cumpărare, de exemplu, conştiinţa voastră nu poate pătrunde prea profund deoarece este vorbă despre un act obişnuit în cazul omului, actul sexual reprezintă de obicei singurul act prin intermediul căruia poate deveni martor al propriilor sale profunzimi intime.
Cu cât meditaţi mai mult prin intermediul sexului, cu atât actul în sine are un efect mai mic asupra voastră. Meditaţia se naşte şi creşte; în acest proces de creştere în voi se deschide o poartă şi aspectul sexual dispare. Nu este vorba de o sublimare: gândiţi-vă la frunzele care cad dintr-un copac. Copacul ignoră faptul că frunzele sale stau gata să cadă. Tot astfel, voi nu vă daţi seama că pulsiunea mecanică a sexului este pe punctul de a vă părăsi.
Meditaţi datorită actului sexual, faceţi din el un obicei al meditaţiei.
Sexul să fie pentru voi ca un templu. In acest fel îl transcendeţi, şi astfel - vă transformaţi. Aspectul sexual al actului va dispărea, dar fără ca voi să exercitaţi nici cea mai mică represiune, fără să existe nici o sublimare. El devine neadecvat, lipsit de sens. Aţi trecut dincolo de el. Este la fel ca un copil care creşte: jucăriile îi devin indiferente. Nu există nici sublimare, nici represiune. Este o problemă de creştere, de maturitate. Jucăriile erau bune pentru copilul care acum a crescut.
Tot astfel, cu cât meditaţi mai mult, cu atât vă veţi simţi mai puţin atraşi de sex. Şi cu timpul, spontan, fără a face nici cel mai mic efort conştient în sensul sublimării, energia voastră îşi va schimba direcţia. In loc să se scurgă prin centrul sexual, ea va lua direcţia meditaţiei, deschizând poarta care duce la Divin.
* * * încă un lucru. Aţi folosit cuvintele "sex" şi "iubire". De obicei aceste două cuvinte sunt folosite ca şi cum s-ar găsi într-o intimă asociere, ceea ce nu este cazul. Iubirea nu înfloreşte decât odată cu dispariţia preocupărilor sexuale. Până atunci ea rămâne o iluzie; ea este un preludiu al actului sexual, ea pregăteşte scena pentru actul sexual. Este o introducere, o prefaţă pentru actul sexual. Deci, cu cât legătura sexuală între două fiinţe este mai mare, cu atât mai puţină iubire există; în măsura în care prefaţa este - în acest caz - inutilă.
Dacă două persoane se iubesc şi ele nu fac dragoste, este vorba de o iubire romantică. Dar, imediat ce intervine actul sexual, iubirea dispare. Nevoia sexuală este atât de abruptă, atât de impetuoasă în sine, încât are nevoie de o introducere, de un preludiu. Iubirea, aşa cum o cunoaştem, nu este decât un veşmânt pentru a acoperi goliciunea actului sexual. Dacă reflectaţi cu atenţie asupra iubirii aşa cum o înţelegeţi, veţi recunoaşte pulsiunea sexuală gata să se manifeste. Ea vă aşteaptă întotdeauna la cotitură. Iubirea este un dialog; actul sexual este o pregătire.
Felul de iubire pe care îl puteţi experimenta voi este asociat sexului, dar numai în calitate de preludiu. Odată cu intervenţia actului sexual, iubirea dispare. Acest lucru explică de ce căsătoria ucide iubirea romantică, şi aceasta în mod absolut. Cei doi parteneri fac cunoştinţă unul cu celălalt, iar preludiul, iubirea, devine de prisos.
Adevărata iubire nu este o prefaţă, ci un parfum. Ea nu apare înainte de relaţia sexuală, ci după. Nu este un prolog, ci un epilog. Dacă după actul sexual încercaţi un sentiment de compasiune faţă de partenera inseamna ca iubirea creste.
Şi dacă meditaţi, veţi încerca acest sentiment de compasiune. Dacă meditaţi pe parcursul actului sexual, partenera voastră nu va fi un simplu instrument de plăcere fizică. Veţi încerca faţă de ea/el un sentiment de gratitudine, deoarece amândoi aţi atins stadiul unei profunde meditaţii.
Din această meditaţie se naşte o nouă prietenie, deoarece aţi comunicat - unul prin intermediul celuilalt - cu natura, aţi avut o viziune trecătoare a profunzimilor necunoscute ale realităţii. Vă uneşte un sentiment de gratitudine şi compasiune. Incercaţi un sentiment de compasiune pentru suferinţa şi căutarea celuilalt, pentru un semen, un tovarăş de drum, un prieten care caută. Şi numai dacă actul sexual este meditativ, numai atunci el este înfăşurat într-un anumit parfum: o senzaţie că iubirea nu este doar un preludiu al actului ci provine dintr-o creştere, dintr-o maturizare, că ea este o împlinire a meditaţiei. Iubirea se compune din gratitudine, prietenie, compasiune. Dacă aceste trei elemente sunt prezente, iubirea voastră este reală.
Şi dacă această formă de iubire apare, ea transcende sexul. Iubirea înfloreşte datorită sexului, dar îl transcende. Putem să o comparăm cu o floare; ea creşte începând cu rădăcinile, dar merge mai departe decât ele. Şi nu mai există nici un drum de întoarcere. Dacă iubirea înfloreşte, aspectul sexual dispare. De fapt aceasta este una din posibilităţile prin care putem şti dacă iubirea a înflorit. Elementul sexual este ca o cochilie: ea trebuie spartă pentru ca iubirea să se poată naşte. Odată cu apariţia iubirii, cochilia dispare. Este spartă; am aruncat-o.
Elementul sexual nu dispare în favoarea iubirii decât prin meditaţie, în caz contrar, veţi repeta la nesfârşit acelaşi act, iar în final, vă veţi plictisi. Actul devine din ce în ce mai monoton, şi nu simţiţi nici măcar un strop de gratitudine faţă de parteneră. Dimpotrivă. încercaţi un sentiment de amăgire, de ostilitate; celălalt vă domină. Vă domină din punct de vedere sexual în măsura în care aveţi nevoie de el. Deveniţi sclavul lui, deoarece nu vă puteţi lipside actul sexual. Dar este imposibil să aveţi un sentiment de prietenie pentru cel al cărui sclav vă simţiţi.
Iar cei doi parteneri încearcă fiecare acelaşi sentiment: că partenerul este stăpân. Vor nega şi vor combate dominaţia, dar vor continua acelaşi act. Aceasta va deveni pură rutină. Vă veţi bate cu partenerul, apoi vă veţi împăca, apoi veţi reîncepe să vă bateţi. Iubirea este cel mult o ajustare. Nu puteţi fi amabil cu celălalt, nici nu puteţi să aveţi compasiune în ceea ce-l priveşte. Dimpotrivă, există cruditate şi violenţă, veţi avea senzaţia că sunteţi amăgit. Aţi devenit un sclav. Din asemenea raporturi sexuale iubirea nu poate înflori; acestea rămân simple raportui sexuale.
Realizaţi experienţa sexuală! Nu vă fie frică, pentru că frica nu duce niciunde. Dacă trebuie să vă fie frică de ceva, este tocmai de frica însăşi. Nu vă temeţi de realităţile sexuale şi nu luptaţi împotriva pulsiunii sexuale. Lupta îşi are rădăcinile tot în frică. "Lupta" şi "fuga" sunt reacţii ale fricii. In consecinţă, nu fugiţi şi nici nu luptaţi împotriva pulsiunii sexuale. Acceptaţi-o ca atare. Aventuraţi-vă în profunzimile actului sexual, înţelegeţi-l în totalitate; împliniţi-l meditând. In momentul meditaţiei, se deschide o poartă. Intraţi într-o dimensiune necunoscută şi simţiţi o fericire mult mai mare. '
Starea pe care o cunoaşteţi vă face să încercaţi o fericire atât de intensă, încât elementul pur sexual îşi pierde orice sens, cade de la sine. Energia voastră nu mai este îndreptată în această direcţie. Energia se îndreaptă întotdeauna spre fericire. In măsura în care relaţiile sexuale aduc această fericire, energia se concentrează în actul sexual. Dar dacă sunteţi în căutarea unei bucurii şi mai intense, care o transcende pe aceea realizată prin actul sexual, care este mai înfloritoare, mai profundă, energia îşi opreşte de la sine scurgerea spre centrul sexual.
Când actul sexual este o meditaţie, iubirea înfloreşte, şi această înflorire este o mişcare ce se realizează în direcţia Divinului. De aceea iubirea este divină. Actul sexual este fizic, dar iubirea este spirituală. Şi în momentul în care floarea iubirii este deschisă, rugăciunea începe să apară - o urmează. Sunteţi aproape de Divin, aproape de casa voastră.
Acum, începeţi să meditaţi asupra iubirii: este etapa a doua. In momentul de comuniune, în momentul de iubire, începeţi să meditaţi. Meditaţi profund, şi pe deplin conştient. In acest caz nu va avea loc unirea a două corpuri. Pe plan pur sexual are loc unirea a două corpuri, în iubire, sunt două suflete. Dar aceasta rămâne o întâlnire, o întâlnire între două fiinţe umane. La acest nivel, consideraţi iubirea tot astfel cum aţi considerat înainte planul sexual. Percepeţi comuniunea, întâlnirea interioară, raportul interior. In acest fel, realizaţi şi transcenderea iubirii; şi veţi atinge stadiul rugăciunii. Acest fel de rugăciune este o poartă. Prin ea se realizează întotdeauna o întâlnire, dar nu între două fiinţe umane; este comuniunea dintre voi şi totalitate. Celălalt, în calitate de entitate distinctă, a dispărut. Există un celălalt impersonal - existenţa în totalitate şi voi.
* * * Cu toate acestea, rugăciunea rămâne - la rândul ei - o întâlnire, astfel încât va veni şi clipa în care va trebui să o transcendem. In cadrul rugăciunii, entitatea care se roagă şi Divinul: bhakta şi bhagwan sunt două entităţi distincte. Rugăciunea rămâne o întâlnire. Aceasta explică de ce Meera sau sfânta Tereza au putut folosi termeni sexuali pentru a descrie experienţele lor făcute în starea de rugăciune.
Este bine să meditaţi în momentele în care vă simţiţi într-o stare adecvată rugăciunii. Şi în acest caz, păstraţi-vă calitatea de martor. Constataţi comuniunea care există între voi şi totalitate, fapt ce necesită o conştiinţă foarte subtilă. Dacă sunteţi capabil să rămâneţi conştient în cadrul întâlnirii voastre cu totalitatea, veţi transcende simultan entitatea "voi" şi totalitatea. Sunteţi totalitatea. Iar această totalitate este dincolo de dualitate, ea este o unitate perfectă. Această unitate este căutată de unii prin intermediul sexului, de alţii prin iubire, de alţii prin rugăciune. Aspiraţia tuturor se îndreaptă spre această unitate. Chiar şi prin intermediul actului sexual. Bucuria vă înconjoară, deoarece timp de o clipă, cunoaşteţi unitatea. Actul sexual se desface, devine iubire, iar iubirea devine rugăciune. Rugăciunea se aprofundează şi ajunge la o totală transcendeţă, la unitatea totală.
Aprofundarea se realizează - invariabil - prin meditaţie. Metoda este aceeaşi. Planurile, dimensiunile, etapele variază, nu însă şi metoda. Pătrundeţi în profunzimile actului sexual şi veţi descoperi iubirea. Pătrundeţi în profunzimile iubirii şi veţi descoperi rugăciunea. Pătrundeţi în profunzimile rugăciunii şi vă veţi dizolva în unitate. Unitatea este totalitatea, extazul, fericirea. In consecinţă, este foarte important să nu adoptaţi o atitudine defensivă. Divinul este prezent în toate actele. Poate că el se ascunde sub un veşmânt, voi sunteţi cei care trebuie să-1 dezgoliţi, să-1 dezvăluiţi. Sub veşmintele de la suprafaţă, veţi descoperi altele, mai strânse: scoateţi-le. Nu veţi fi satisfăcuţi, nu veţi fi pe deplin mulţumiţi decât dacă realizaţi unitatea în completa ei nuditate.
Imediat ce l-aţi descoperit în întregime pe celălalt, imediat ce este în întregime gol, vă uniţi cu el, deoarece - în acest caz - el nu mai este o entitate distinctă, ci voi înşivă. De fapt, prin intermediul celuilalt, fiecare din noi se caută pe sine. Veţi găsi propriul vostru lăcaş la poarta altuia. Odată ce realitatea a fost dezvăluită, deveniţi una cu ea, deoarece ceea ce vă diferenţia de ea erau veşmintele. Veşmintele reprezintă bariera, astfel încât nu puteţi dezvălui pe voi înşivă. Aşa se explică de ce meditaţia este o armă dublă: ea dezvăluie realitatea, la fel de bine ca si pe voi înşivă. Realitatea este dezvăluită, şi voi de asemenea. Şi în această clipă de perfectă nuditate, de vid total, voi deveniţi unul.
* * * Nu sunt deci împotriva sexului, ceea ce nu înseamnă că sunt pentru. Mă pronunţ pentru implicarea totală în profunzimile acestui act, pentru a descoperi regiunile ce îl transcend. Aceste regiuni transcendente sunt întotdeauna prezente, dar în general actul sexual se realizează într-un timp atât de scurt încât partenerii nu pot face altceva decât să rămână la suprafaţa lucrurilor. Dacă, dimpotrivă, trăiţi actul în profunzimea lui, veţi fi recunoscători Divinului pentru faptul de a vă fi deschis o poartă, prin intermediul lui. Ceilalţi nici măcar nu vor bănui că sunt atât de aproape de o dimensiune spirituală.
Oamenii sunt în general atât de tensionaţi încât au creat o iubire factică care, în loc să apară după actul sexual, îl precede - o iubire cultivată, artificială. Tocmai din acest motiv iubirea dispare odată cu satisfacerea dorinţei sexuale. Insă adevărata iubire se situează întotdeauna dincolo de actul sexual, ea se ascunde în spatele lui. Dacă intraţi profund în acest act, dacă meditaţi în el cu un spirit religios, starea de iubire va înflori în voi. Nu sunt contra sexului şi nu sunt pentru iubire. Sexul trebuie să fie transcens. Meditaţi asupra sexului, transcendeţi-l. Prin meditaţie înţeleg faptul că trebuie să-l trăiţi în mod total conştient şi vigilent. El aduce cu sine o imensă bucurie, dar puteţi la fel de bine să treceţi pe lângă el ca un orb, şi să-l rataţi. Trebuie să încetaţi să fiţi orbi, trebuie să deschideţi ochii Dacă ochii vă sunt i larg deschişi, actul sexual poate să vă ducă spre calea unităţii.
Picătura de apă se poate uni cu oceanul. Şi aceasta este dorinţa oricărei picături de apă. In orice acţiune, în orice dorinţă, voi regăsiţi această aspiraţie. Fiţi conştienţi de ea. Urmaţi-o. Este o aventură extraordinară! In zilele noastre omul trăieşte în mod inconştient. Dar, cu toate acestea, puteţi realiza acest lucru. Este dificil, dar nu imposibil. Isus, Buddha, Mahavira l-au realizat, şi oricine poate face la fel.
Când practicaţi actul sexual cu multă intensitate, atenţie, sensibilitate, transcendeţi elementul pur sexual. Nu este vorba de nici o sublimare. După transcendere, nu se mai pune problema sexului, nici măcar a sublimării sexuale. Există doar iubire, rugăciune şi unitate.
Cele trei etape ale iubirii sunt următoarele: iubirea fizică, iubirea psihică şi iubirea spirituală. Odată ce toate cele trei au fost depăşite, atingeţi Divinul. Când Isus spunea: "Dumnezeueste iubire", el dădea cel mai exactă definiţie a iubirii, deoarece ultimul lucru pe care îl întâlnim în drumul spre Divin este iubirea. Dincolo de ea domneşte necunoscutul, iar necunoscutul nu poate fi definit. Nu îl putem defini pe Dumnezeu decât prin ultima noastră realizare: iubirea. După acest punct nu mai există nici o experienţă, pentru că nu mai există nici experimentator. Picătura s-a unit cu oceanul!
Mergeţi pas cu pas, dar cu o atitudine binevoitoare, fără tensiuni sau conflicte. Rămâneţi pur şi simplu atenţi. Atenţia este singura lumină în noaptea întunecată a vieţii. Duceţi cu voi această lumină pentru a explora viaţa. Căutaţi şi scotociţi prin cele mai ascunse unghere. Divinul fiind pretutindeni, nu vă ridicaţi împotriva niciunui lucru.
Dar nici nu întârziaţi asupra anumitor lucruri: treceţi la altele. O bucurie şi mai mare vă aşteaptă. Trebuie să continuaţi călătoria. Dacă aveţi ocazia să faceţi dragoste, faceţi-o! Dacă iubirea vine spre voi, folosiţi iubirea. Nu vă gândiţi la ea în termeni de reprimare sau sublimare, nici în termeni conflictuali. Divinul se ascunde în spatele oricărui lucru. In consecinţă, nu combateţi nimic, nu fugiţi de nimic. Oriunde aţi fi, îndreptaţi-vă spre prima poartă ce vi se oferă, şi veţi progresa. Nu vă fixaţi niciunde şi vă veţi atinge ţinta, deoarece viaţa este pretutindeni. Isus spunea: "Domnul este sub fiecare piatră", dar - din păcate - voi nu vedeţi decât pietrele. Transcendeţi această stare de spirit. Dacă pulsiunea sexuală vi se pare potrivnică, ea devine ca o piatră: opacă, şi nu puteţi vedea dincolo de ea. Acceptaţi actul sexual, meditaţi asupra lui şi piatra va deveni transparentă. Veţi vedea prin ea şi o veţi uita. Nu vă veţi aminti decât de ceea ce se găseşte sub piatră.
Ceea ce devine transparent dispare. Nu transformaţi deci pulsiunea sexuală în piatră, faceţi astfel încât să devină transparentă. Şi acest lucru este posibil datorită meditaţiei."
avatar
Admin
Admi
Admi

Mesaje : 898
Data de inscriere : 23/05/2010

http://palavre.expressforum.org

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum